Dialog în surdină al „intelectualilor lui Băsescu”

Ce facem, ce facem, ai văzut declaraţia preşedintelui? Ce greşeală. Oare cum să răspundem?", încep în surdină dialogul doi dintre intelectualii prezenţi, joi seara, la o lansare de carte. "Nu răspundeţi", îi sfătuieşte din timp un consultant de nădejde, venit să sprijine dezinteresat grupul. "Dar vor veni toţi să ne întrebe. De ce a spus asta preşedintele?", continuă intelectualul, în timp ce se apropie de partenerul său de dialog pentru ca vorbele să nu îi fie surprinse. "Le spuneţi simplu că aţi venit aici pentru un alt eveniment, nu pentru a răspunde la întrebări despre preşedinte", vine răspunsul consultantului. "Haideţi să nu mai vorbim, să nu ne surprindă vreo cameră". Se retrag în colţuri diferite ale sălii.
Mai este o jumătate de oră până când Gabriel Liiceanu, Mircea Cărtărescu şi Horia Roman Patapievici vor discuta oficial "Despre comunism", ultima carte lansată de Vladimir Tismăneanu. Toţi patru, în jurul mesei, incapabili să răspundă la întrebarea pe care le-o adresez, respectiv dacă au vreo reacţie faţă de atacul preşedintelui Băsescu la adresa Regelui Mihai. Pentru moment, fiecare are un "No comment" suveran.
Mircea Cărtărescu îmi spune că va avea o reacţie, pe care lumea o va citi a doua zi, în ziarul cu care colaborează. Reacţia avea să vină ca o dojană: "Un preşedinte trebuie să fie diplomatic, el nu e un istoric revizionist, ci un simbol naţional. Dacă are şi unele păreri nu prea democratice, mai bine să nu şi le exprime, căci trăim într-o ţară democratică. Nu sună bine, nici frumos în gura lui părerile extrem de nepopulare de acest gen". Vladimir Tismăneanu a ales reacţia pe blog, sintetizată prin următoarea frază: "Sunt şocat de declanşarea unui adevărat tsunami de articole şi intervenţii publice în care istorici, ziarişti, politicieni s-au întrecut unii cu alţii să comenteze câteva fraze dintr-un interviu televizat al preşedintelui".
Când un intelectual tace din convingere este un lucru normal, dar când tace complice situaţia devine gravă. Urmăriţi cum au reacţionat istoricii aflaţi astăzi în fruntea instituţiilor statului. Prea mulţi intelectuali au tăcut în ultimele zile vinovat, recunoscând că nu au destule argumente pentru a-l mai salva pe Traian Băsescu de propriile excese. Undeva, un preşedinte a spus o grozăvie aşa de mare încât lui, intelectualului, i-a pierit vocea. Se cenzurează şi nu îl poate sancţiona pe cel care a spus bazaconii. "Ştim că a greşit, dar nu trebuie să-l atacăm şi noi. Sunt destui care o fac", pare scuza perfectă.
Suspect, a tăcut şi şcoala românească. Dascălul a amuţit, a uitat să mai reacţioneze atunci când trebuie. Un mesaj de genul "nu suntem tâmpiţi, ne cunoaştem istoria" ar fi fost de ajuns. Ar fi corectat la timp o scăpare nepermisă a preşedintelui care conduce reforma şi procesul de modernizare a statului.
Un preşedinte care a picat examenul în cele 100 de secunde ale dizertaţiei sale. Probabil, a fost cea mai dezastruoasă declaraţie a unui şef de stat post-decembrist despre istoria poporului său. O sută de secunde care nu pot fi scuzate. Nici măcar de intelectualii apropiaţi de Palatul Cotroceni.
Pentru că asta au spus ieri intelectualii preşedintelui prin tăcerea lor. "Nu vă putem apăra, domnule preşedinte". Oftează, gândindu-se cât de utili ar fi fost dacă afirmaţiile despre Regele Mihai şi mareşalul Antonescu ar fi fost făcute de Ion Iliescu. "Îl zdrobeam", afirmă scurt, în timp ce trag aer în piept, pregătindu-se parcă de atacul ce nu va mai veni.
Este dreptul fiecăruia să tacă sau să vorbească. Deseori enervaţi de acest apelativ, intelectualii lui Băsescu au pierdut o bună ocazie să vorbească. Să fie intelectuali şi punct.
Noi ştim însă să ascundem mizeria sub preş. Putem închide ochii şi să ne imaginăm că nimic nu s-a întâmplat. Dar oare putem ascunde evidenţele şi în faţa celor din afara graniţelor noastre? Câte canale diplomatice sunt active în acest moment, doar pentru a explica ce a vrut să spună preşedintele în cele 100 de secunde? Oare organizaţiile internaţionale pot tăcea la fel cum au făcut cele din ţară sau cer explicaţii urgente când au auzit cuvinte precum Holocaust şi "sluga Moscovei"?
P.S.: Într-o presă aflată în continuă scădere a tirajului, acuzată de partizanat de o parte şi de alta, ieri a fost unanimitate. Declaraţiile preşedintelui Băsescu despre Regele Mihai şi mareşalul Ion Antonescu nu au putut fi scuzate nici chiar de cei care susţin Palatul Cotroceni. Poate acesta este un semn de normalitate.

sursa : gandul.info    de Cristian ANDREI