Putem sa construim o majoritate solida pentru 6 ani si care sa poata sa dea un proiect si o directie Romaniei. Asta cred, asta trebuie sa incercam.
Presedintele PNL, Crin Antonescu, a participat la emisiunea „Subiectiv" moderata de Razvan Dumitrescu, luni, 27 decembrie 2010, la Antena 3
Răzvan Dumitrescu: Ne-am întors în direct la „Subiectiv". În prima parte a emisiunii vă promiteam o surpriză. Aţi urmărit o satiră inspirată de momentul acela de la Sinaia. I-aţi văzut acolo pe cei care răspund de vistieria ţării, de pensii şi de salarii. I-aţi văzut acolo şi pe cei care ne-au minţit foarte mult în 2010. Discutăm în această a doua parte cu preşedintele PNL, domnul Crin Antonescu. Începem însă cu acele imagini care au făcut înconjurul lumii. Este vorba despre momentul acela tragic din Parlamentul României, de gestul extrem al lui Adrian Sobaru şi vedeţi această imagine. Nu vreau să dau mai mult din ceea ce s-a petrecut acolo, cunoaşteţi povestea. Eu vreau să vă întreb, domnule Antonescu, dacă cei doi ani de conducere Băsescu - Boc, căci împreună conduc de doi ani, pot fi rezumaţi în acele imagini tragice? Au ajuns să îi aducă pe oameni într-o stare de disperare care poate să conducă şi la gesturi extreme de acest tip?
Crin Antonescu: Bună seara, domnule Dumitrescu. Am parcurs cu toţii şi încheiem un an foarte greu, un an foarte prost. Şi el e, poate o să discutăm şi pe parcursul acestei ultime emisiuni pe anul acesta, din punctul meu de vedere, despre multipla dezvoltare a acestui rău din acest an, din punct de vedere public, sigur. Cred însă că gestul lui Adrian Sobaru, chiar dacă este gest individual, are o semnificaţie. Şi el exprimă foarte mult din frustrarea, din disperarea care este într-o manieră, sigur, mai reţinută, nu atât de dramatic exprimată aproape în fiecare zi de foarte mulţi dintre compatrioţii noştri, dintre cei cu care zilnic discutăm şi eu şi dumneavoastră mai mult probabil ca jurnalişti. Cumva deci, acest gest dramatic, nefericit, dureros pentru noi toţi, şocant, are, după părerea mea, o justificată forţă simbolică pentru ceea ce simt foarte, foarte mulţi dintre români la sfârşitul acestor doi ani, mai ales a acestui an 2010.
Răzvan Dumitrescu: Vă întrebam dacă cei doi ani de putere Băsescu - Boc în România pot fi zugrăviţi de aceste imagini tragice, dacă au ajuns oamenii într-o stare de disperare, încât să recurgă la astfel de gesturi? Asta întrebam, dacă e situaţia atât de disperată sau a fost un episod în care doar un singur om a fost disperat? Dumneavoastră cum vedeţi treaba asta? Sunteţi preşedinte de partid de Opoziţie. La urma-urmei, vă pot întreba şi ce a făcut Opoziţia în aceşti doi ani să îi oprească pe cei care fac prostii la guvernare.
Crin Antonescu: Cum spuneam, nu e o expresie a disperării izolate. Gradul, intensitatea, sigur, sunt individuale. Dar disperarea aparţine celor mai mulţi dintre oameni. Asta se vede în sondaje, se vede, repet, în toate discuţiile pe care le purtăm. Bună întrebare ce a făcut Opoziţia. Şi, sigur, aici sunt două perioade distincte: anul 2009, anul 2010. Eu prefer să vorbim despre anul 2010, pentru că, în fond, la sfârşitul lui 2009 noi am avut nişte alegeri prezidenţiale care aveau o încărcătură şi o miză şi mai mare. De fapt ele au ţinut loc, cumva, prin efectele rezultatului, şi de alegeri parlamentare. Ele au determinat o modificare a balanţei politice în Parlament, au determinat capacitatea proaspătului reales preşedinte de a face trafic de parlamentari, de a lua nişte oameni de la PSD, de la PNL, de a-i duce în tabăra sa, de a înfiinţa un nou partid care nu a trecut prin votul electoratului. Şi, de asemenea, a determinat învestirea unui nou guvern Boc, a unui guvern, ca să spun aşa, curat Boc de această dată. Şi la sfârşitul anului 2009, în campania electorală, şi eu şi colegii mei din PNL am făcut examenul critic a ceea ce însemna Traian Băsescu în continuare ca preşedinte şi ceea ce însemna să fie şi un an cu un guvern condus de Emil Boc şi controlat în punctele cheie de colegii săi din PD-L. Nu am avut câştig de cauză. Am vorbit atunci despre o serie de nenorociri care urmează să vină peste noi. Şi din nefericire am avut dreptate. În 2010, aş spune, ca să răspund acum, nu în numele întregii Opoziţii, că nu am această calitate, dar aşa cum am perceput eu lucrurile, cred că Opoziţia şi-a făcut în cea mai mare partea datoria.
Răzvan Dumitrescu: Dar nu a împiedicat aproape nimic din prostiile care s-au făcut pe banii oamenilor în România.
Crin Antonescu: Nu am avut cum împiedica aceste lucruri. Dar trebuie totuşi adus aminte, la sfârşitul acestui an, că Opoziţia, şi mă refer aici, în principal la PNL şi la PSD + PC, au avut, chiar dacă au existat discursuri uneori paralele, ba chiar şi momente de polemică, au avut acţiuni la nivel parlamentar şi la nivel politic în raport cu Puterea, cu guvernul, cu preşedintele Traian Băsescu, cu majoritatea parlamentară. Au avut acţiuni coerente care au însemnat moţiuni de cenzură, care au însemnat sesizări ale Curţii Constituţionale, care au însemnat... a trebuit să ajungem până la sesizarea unor foruri internaţionale şi a unor grupuri politice internaţionale, grupul socialist, grupul liberal din Parlamentul Europei şi, practic, la capătul acestui an 2010, dacă avem un sentiment de amărăciune pentru că nu am reuşit să înlăturăm acest guvern, am fost foarte aproape la un moment dat, la 8 voturi. Cred că ceea ce ne rămâne de făcut e să vedem cum putem pe anul viitor, şi cât mai repede, să facem ce nu am făcut anul acesta. Ce anume n-am făcut anul acesta. Şi eu cred că după acest 2010 nu mai există nici un fel de motiv pentru a nu privi realitatea în faţă. O realitate dură care cere un răspuns categoric, tranşant.
Răzvan Dumitrescu: Adică vă schimbaţi tactica sau ce?
Crin Antonescu: Da, eu cred că este nevoie foarte repede şi trebuie să vă spun că am încheiat anul 2010 în raporturile cu partenerii din Opoziţie în acest sens. Trebuie foarte repede să punem deoparte diferenţele dintre noi, să găsim ceea ce ne uneşte, este limpede ce ne uneşte şi făcând sacrificii dacă vreţi şi unii şi alţii de diverse naturi să construim o forţă politică sub o formă sau alta, o să vedem care, dar să constituim oficial o forţă politică majoră care să aibă drept obiectiv declarat înlăturarea actualei puteri: preşedinte, guvern, evident, cu modificarea majorităţii parlamentare.
Răzvan Dumitrescu: Deci o forţă de opoziţie, una.
Crin Antonescu: Una.
Răzvan Dumitrescu: Sugeraţi o alianţă?
Crin Antonescu: Sugerez o alianţă, sugerez în orice caz o comasare şi o unire sub formele cele mai eficiente a acestor două mari partide pentru că bătălia nu se mai dă, e foarte limpede, în România în acest moment între stânga şi dreapta. Ci se dă între democraţie şi regimul abuziv pe care îl vedem, între corupţie şi o eventuală guvernare raţională, coerentă şi corectă, şi se dă între lipsa de soluţii şi încercarea de a scoate această ţară din impas.
Răzvan Dumitrescu: O să revenim la chestiunea asta politică exprimată în premieră în termenii aceştia foarte clari: o alianţă, o construcţie de un anumit tip câte două partide. Revenim la ea. Dar trecem prin ce spunea „Financial Times". „Financial Times" sugerează că în România lucrurile se petrec după un scenariu pus la punct. Vorbeşte despre următoare lucruri „Financial Times": România şi Letonia par a fi experimente controlate ale teoriei politicii dure de austeritate. Anul acesta, Cabinetul Boc a adoptat măsuri dure de austeritate simultane. Salariile au scăzut cu aproximativ 30%, TVA a fost majorată, iar numărul angajaţilor din sectorul public a fost redus cu circa 20%. Când poliţiştii se revoltă în faţa sediului Preşedinţiei, iar angajaţii din Finanţele Publice îl iau ostatic pe ministru din cauza unor tăieri de salariu de îţi pică faţa, aşa scriu cei de la „Financial Times", aşa cum s-a întâmplat în toamna aceasta în România, probabil că ar trebui să devenim mai precauţi la atracţia măsurilor de austeritate. Dacă o spunea un ziar al mogulimii din România, cum îi place domnului preşedinte să se exprime, poate că cei de la PD-L puteau să spună, mă, câte mari prostii pot să spună ăştia. Dar când ţi-o spune „Financial Times", tocmai dinspre Londra îţi vine mesajul care sugerează că noi, românii, suntem victimele unui experiment, am o întrebare: cu ce drept ne-au transformat în cobai, dacă aşa stau lucrurile? Adică poţi face un experiment de acest tip, bine pus la punct, orchestrat din altă parte, pe două ţări fără să nu ai la timona acelor ţări oameni tăi? Mă întreb, nu ştiu, domnule Antonescu, vă întreb?
Crin Antonescu: Domnule Dumitrescu, eu nu cred în teoria unui experiment iniţiat şi cumva controlat din afara României. Sigur că există un mod de a cauţiona ce se întâmplă în România şi de către FMI care până la urmă, aşa cum s-a spus de atâtea ori, e doar o bancă. O bancă destul de politică, dar e o bancă, şi de către UE şi sigur că, în general, cele ce se petrec...
Răzvan Dumitrescu: Vedeţi că „Financial Times" vorbeşte despre experiment doar în aceste două ţări de acest tip.
Crin Antonescu: Ceea ce se petrece în România a fost vândut şi cumpărat în Europa drept reformă dură. Sau, cum spune şi „Financial Times", măsuri de austeritate. Este foarte adevărat că în România au avut loc cele mai dramatice amputări, scăderi de venituri nu numai din istoria României, ci şi din întreaga Europă. Nicăieri nu s-a întâmplat aşa ceva. Reamintesc ceva ce se ştie, că scandalul enorm, monstruos, din Grecia se desfăşoară sau are loc pentru că nu s-a mai primit al 13-lea salariu sau a 13-a pensie, că acolo unde s-au făcut reduceri la anumite categorii de salarii bugetare ele n-au depăşit nicăieri 5%, că la această reducere de 25% din orice salariu bugetar s-a adăugat eliminarea a numeroase categorii de sporuri care, pentru unele domenii, de pildă, cei din Ordine Publică înseamnă lovitura cea mare şi nu acel 25%. Toate lucrurile astea însă s-au întâmplat fără ca în ele să existe nici motivaţie şi nici efectul reformei. Nu s-au făcut aceste lucruri pentru că nu se putea altfel şi pentru că România avea nevoie de această reformă. În ce constă în fond reforma? Faptul că am aceste categorii de salariaţi practic în pragul mizeriei sociale înseamnă vreo reformă? E posibil să gândim o reformă în care nimic nu se întâmplă sus? Adică dacă e vorba de reducerea cheltuielilor publice, eu reduc cheltuielile publice amputând salariul profesorului, poliţistului, funcţionarului, medicului, asistentului medical, dar nereducând nici măcar câteva ministere? Nereducând nici una din numeroasele agenţii? Dacă vorbim despre faptul că nu mai avem bani ca să ne plătim aşa cum ne plăteam până acum, adică oricum modest, să spun, cadrele din sănătate sau din educaţie, de ce mai avem bani pentru acelaşi număr de consilieri la fiecare minister? La fiecare agenţie, la toate instituţiile puternic populate cu clientela politică de unde nu s-a dislocat un leu sau un post?
Răzvan Dumitrescu: Domnule Antonescu, asta vine în sprijinul teoriei celor de la „Financial Times" că suntem ţinta unui experiment, noi şi Letonia? Şi vă întreb, dacă am fi noi ţinta unui experiment, poate fi derulat el fără ca domnul Boc, domnul Băsescu, domnul Ialomiţianu, ministrul de finanţe, să nu ştie? Ne-au transformat în cobai? Vă întreb, există această posibilitate? Un ziar din Occident foarte serios spune asta, nu o foaie din asta din România.
Crin Antonescu: Mie îmi este greu şi să confirm sau să consider plauzibilă o asemenea ipoteză.
Răzvan Dumitrescu: E foarte grav, de aia vă întreb.
Crin Antonescu:Mi-e desigur greu să nu iau act de faptul ca fie şi ca ipoteză o asemenea discuţie deschisă de unul din cele mai prestigioase ziare pe care le cunoaştem pe lumea asta. Cert este însă altceva: ce nu scrie nici „Financial Times", cel puţin în pasajul pe care îl invocaţi şi ce noi în România ştim că în vreme ce austeritatea, reducerea dramatică de venituri, căderea economiei private, pentru că, încă o dată, să ne înţelegem bine, nu e un sacrificiu doar al bugetarilor, al grasului, cum spunea domnul preşedinte, pentru dezvoltarea slabului. Slabul, adică mediul privat, e vai de capul lui, oricum. Întreprinzătorii, managerii, salariaţii de acolo au dus-o şi ei foarte greu. La fel de greu sau mai greu uneori decât bugetarii. Ceea ce însă ştim cu toţii este că au dus-o foarte bine în 2010 cei care au avut bani publici pe mână. Şi că aproape direct proporţional cu gradul de austeritate la care au supus populaţia şi economia României aproape direct proporţional, gradul de corupţie la vedere, corupţie cinică, corupţia afişată a crescut. Şi a devenit un fapt banal, nu mai prididim parcă, nici dumneavoastră, jurnaliştii, nici noi, cei din Opoziţie, să inventariem măcar toate lucrurile pe care le fac cu banii publici în favoarea clientelei lor reprezentanţii acestei puteri. De asta mă întorc şi spun, nu e vorba de faptul că a trecut timpul pentru stânga şi dreapta în general. PNL are un program de dreapta, eu, orice ar crede orice politicieni experimentaţi din România, sunt şi voi fi un om de dreapta, fără îndoială că cei din PSD rămân de stânga. Cu ce ne confruntăm noi, ca societate, nu are de-a face cu stânga şi cu dreapta. Este o putere bezmetică, o putere lacomă, o putere cinică şi o putere care are un grad de iresponsabilitate nemaiîntâlnit, aş spune, chiar de la ultimii ani ai lui Nicolae Ceauşescu.
Răzvan Dumitrescu: O să revenim la construcţia aceea despre care vorbeam în deschiderea emisiunii, altceva, alte metode, o alianţă probabil cu partidul numit PSD şi probabil şi cu PC. Dar, atenţie, că astăzi e foarte interesant ce descoperim dacă dăm timpul înapoi cu vreo cinci ani de zile. Dacă dăm timpul cu vreo cinci ani de zile descoperim astăzi lucruri interesante, nu, Ionela? Bună seara.
Ionela Năstase: Bun găsit, La mulţi ani! Amintiri din copilărie avem în această seară, amintiri din preajma sărbătorilor de iarnă. Scormonind în arhivă, aşa cum fac în fiecare zi când vin la serviciu, am găsit personalităţi marcante ale vieţii publice din România povestindu-şi în faţa camerei de filmat emoţiile din vremea Crăciunului. Sunt imagini filmate acum cinci ani, aşadar, în 2005, ne amintim.
Elena Udrea: Mare ajutor mamei nu puteam să îi dau, dar mă străduiam măcar. Încercam să fiu o bună gospodină de mică şi nu am reuşit nici până acum. O ajutam să facă sărmăluţele. Bine, partea cea mai plăcută era când îi furam toate foile de varză murată şi i le mâncam pe ascuns. Am nostalgia copilăriei şi cred că am tristeţea pe care o avem cu toţii, că sunt vremuri care nu se vor mai întoarce niciodată.
Emil Boc: Ţin minte că ne păstram de la an la an staniolul în care erau învelite bomboanele de ciocolată. Le făceam aşa, frumos pe hârtie, le puneam între foile de la cărţi şi le păstram şi după aceea, în anul următor, fie puneam ceva prăjiturele în staniol, fie altceva pentru că nu se găseau bombonele. Acasă spuneau că e Moş Crăciun, la şcoală spuneau că e Moş Gerilă. Nu pricepeam care e Moş Crăciun, care e Moş Gerilă, care e legătura dintre ei. Niciodată nu s-a pus un semn unde e Moş Crăciun... şi copii, să fiţi atenţi! Moş Crăciun există!
Ionela Năstase: Că există nu e urmă de îndoială. Numai că în România, la mulţi copii Moş Crăciun nu a prea ajuns anul ăsta. Dar cine ştie, Răzvan, poate la anul.
Răzvan Dumitrescu: Da, mulţumim, Ionela. Domnul Boc, era vorba de anul 2005 când era la putere cu Alianţa DA, domnul Boc era încă primar al municipiului Cluj-Napoca. Domnul Boc ne spunea că există Moş Crăciun. Eu cred că avea dreptate domnul Boc. Voiam să vă întreb, domnule Crin Antonescu, dacă domnul Boc în calitate de Moş Crăciun a făcut cadou românilor numai ţepe aşa cum de altfel am ilustrat noi aici pe peretele acesta video. Nu mai stau să inventariez toate minciunile pe care le-a spus domnul Boc. Dar vă întreb dacă Moş Crăciunul Emil Boc are un sac plin cu ţepe?
Crin Antonescu: Are. Şi dacă, într-adevăr, e greu să facem inventarul complet al minciunilor spuse de domnul Boc numai în 2010, cred că putem spune, din păcate, altceva. Şi anume că eu nu îmi aduc aminte ca ceva din ce a anunţat, cea promis, ce a angajat domnul Boc în faţa românilor să se fi îndeplinit. Cu alte cuvinte, practic, domnul Boc a minţit în tot ceea ce a spus, a promis în faţa alegătorilor din România. Şi apropo de faptul că evocăm şi noi, oamenii politici, şi asta e bine, spiritul Crăciunului, sărbătoarea Crăciunului ce făceam noi când eram mici, ce fac copiii noştri acum, cum suntem noi în familie acum şi aşa mai departe, sper să nu fiu catalogat încă o dată un om de stânga dacă spun că spiritul Crăciunului este simplu. Cel puţin la creştinii care ţin Crăciunul, este acela să înţelegi că toţi copiii, şi copiii lui Adrian Sobaru, ca şi copiii tăi au aceleaşi sentimente, aceleaşi emoţii, aceleaşi aşteptări şi aceleaşi drepturi. Or, şi domnul Boc, şi doamna Udrea, şi domnul Traian Băsescu au făcut numai lucruri rele pentru copiii României, pentru cei mai mulţi copii ai României în acest an 2010. Şi din acest punct de vedere este un Crăciun trist.
Răzvan Dumitrescu: Dar acum, domnule Antonescu, ce ar însemna că teoretic alegerile care ar putea să schimbe ceva în România în situaţia în care moţiunile ale Opoziţie pică una după alta, sunt de-abia în 2012? Ar mai fi doi ani cu Emil Boc, plus doi ani cu Traian Băsescu. Noi am văzut astăzi cum arată România acum sub tandemul Boc - Băsescu sau Băsescu - Boc. Cum ar mai arăta România peste doi, respectiv patru ani cu aceiaşi oameni în funcţie?
Crin Antonescu: Am spus anul trecut pe vremea asta că vine un an foarte greu. A venit, din păcate. Cred că a fost cel mai rău an din ultimii 20, economic, politic. Nu mai pun la socoteală, deşi ele sunt importante, câteva recorduri, câteva performanţe de depreciere a statului de drept în acest an. Gândiţi-vă câte acte guvernamentale a emis Cabinetul Boc declarate neconstituţionale? Gândiţi-vă cât a persistat după ce ele au fost declarate neconstituţionale. Gândiţi-vă la faptul că un judecător al Curţii Constituţionale a fost ales şi reales până când a ieşit cine trebuia la 2 noaptea, gândiţi-vă la faptul că avem o lege a pensiilor care la bază, la mama ei, a fost votată, ca să spun aşa, în urma unei fraude de proporţii şi de notorietate. Toate lucrurile acestea ni s-au întâmplat. Şi e cazul să fim conştienţi că dacă aceşti oameni rămân la putere şi în 2011, anul 2010 o să ni se pară un an bun, iar dacă rămân până în 2012 nici nu mă mai angajez să mai comentez cu dumneavoastră la finalul lui 2012.
Răzvan Dumitrescu: Dar domnule Crin Antonescu, dumneavoastră aţi spus aşa: trebuie schimbat ceva în acţiunea Opoziţiei, vizăm o alianţă cu PSD ca să îi dăm pe ăştia jos. Ce fel de alianţă? Alianţă la tribunal, cum a fost Alianţa DA, de pildă?
Crin Antonescu: Domnule Dumitrescu, eu nu am acest lucru foarte clar în acest moment şi nici nu îl pot angaja pentru că va trebui să discutăm şi noi şi cei din PSD şi între noi acest lucru. E o chestiune care se discută de către cele două partide, de forurile lor, nu e o decizie uşor de luat. Lucrul despre care vorbesc eu este următorul şi o spun foarte limpede, că nu e nici un secret: ca să nu se mai chinuiască şi să mai sporească bugetul pe la tot felul de oameni care ne ascult, ne urmăresc şi consideră că au vreun rost. O spun clar, o spun la televizor: trebuie creată o presiune, cu toate mijloacele democratice, evident, dar o presiune maximă pentru ca actuala majoritate să fie dislocată şi actuala Opoziţie să devină majoritate. Ţinta principală este UDMR. Pentru că din peisajul actualei majorităţi e foarte clar că avem PD-L unde nu putem să stăm să vedem cum evoluează procesele de conştiinţă ale unor oameni ici şi colo. Sigur că ştim cum vor evolua conştiinţele lor. În momentul în care nu vor mai fi la putere vor spune că nu au fost vinovaţi, că nu au avut chiar atât de multă apropiere etc.
Răzvan Dumitrescu: Dumneavoastră chiar consideraţi că aceşti oameni au conştiinţă?
Crin Antonescu: Plec de la această premisă.
Răzvan Dumitrescu: Adică cei care au plecat dintr-un partid ca să le fie mai cald în alt partid au conştiinţă?
Crin Antonescu: Domnule Dumitrescu, eu am văzut din 1989 încoace ca şi dumneavoastră ceva mai mult, fiind mai bătrân, am văzut foarte multe lucruri. Am văzut oameni care erau destul de aproape de Nicolae Ceauşescu şi care ne-au dat lecţii de democraţie şi care au construit statul de drept în România, am văzut foşti reprezentanţi ai României la Anvers, în timpul Securităţii lui Ceauşescu în floare, fiind azi campionii luptei împotriva amintirii comunismului şi Securităţii... dar ce nu am văzut? Aşa încât despre UNPR nu poate fi vorba pentru că acolo lucrurile sunt neclare şi oricum, la bucată. Există o forţă politică importantă şi care decide majoritatea şi implicit soarta României astăzi, din punct de vedere politic. Şi ea este UDMR.UDMR are un congres în februarie şi eu cred că noi, adică cei din Opoziţie, PNL, PSD, PC, vom vedea sub ce formă să le comunicăm foarte clar celor din UDMR că aici există un aliniament foarte hotărât să lupte până la capăt şi că ei au de ales. Fie scutesc România de încă doi ani de chin, de cădere, de degradare de tensiune, de Doamne fereşte astfel de gesturi care se pot înmulţi, mă refer la gestul disperat al unui om ca Adrian Sobaru, care se pot înmulţi şi care pot căpăta alte forme, atenţie! Doamne fereşte spun, nimeni nu îşi doreşte una ca asta. Fie mai guvernează pe lângă domnul Traian Băsescu şi pe lângă domnul Emil Boc un an şi jumătate cu riscul de a dispărea chiar de pe harta politică a României. Pentru că au dânşii următoarea problemă. Dacă vor continua în 2011 să cauţioneze ceea ce face domnul Emil Boc sub pretextul că servesc electoratul, minciuna asta nu va mai fi înghiţită în primul rând de cetăţenii de origine maghiară din România care sunt victimele în egală măsură, ca noi toţi, politicii aberante a acestui guvern. În al doilea rând, dacă parteneriatul corect pe care l-au avut cu PNL în 1996-2000, cu PSD, din punctul lor de vedere faţă de ei sau faţă de UDMR, PSD a fost corect în 2000-2004, pe care l-au avut de asemenea cu premierul Tăriceanu, iarăşi, cu PNL. Şi doresc, în continuare, complicitatea cu un om care a vrut să îi distrugă ca formaţiune, cu un om care s-a jucat în mod iresponsabil cu focul ultranaţionalismului şi se joacă încă incitând apariţia şi agitaţia unor alte formaţiuni politice ale maghiarilor din România, cu un cu totul alt discurs de genul domnului Laszlo Tokes care ne spune că suntem în 1 Decembrie în doliu sau în orice caz sunt dânşii, asta este un risc pe care UDMR şi-l va asuma sau ar trebui să şi-l asume şi eu cred că n-o vor face.
Răzvan Dumitrescu: Dumneavoastră ţintiţi ca împreună cu PSD şi cu PC, probabil să scoateţi UDMR din actuala formulă de guvernare, să schimbaţi majoritatea şi în felul acesta să îi evaporaţi de la putere pe cei care conduc acum România?
Crin Antonescu: Exact. Împreună cu UDMR, dacă se va putea să discutăm foarte serios şi să punem în aplicare un vast proiect naţional cu o durată de 6 ani de zile, deci până în 2012 alegeri şi 2016. Adică nu mai mergem pe o improvizaţie de un an şi după aceea începem să ne batem în alegeri. Eu cred că un partid de dreapta, un partid de stânga, moderne amândouă, vom vedea dacă suntem în stare şi cu UDMR, putem să construim o majoritate solidă pentru 6 ani şi care să poată să dea un proiect şi o direcţie României. Asta cred, asta trebuie să încercăm.
Răzvan Dumitrescu: Domnule Antonescu, ce aţi simţit dumneavoastră personal când aţi aflat că PSD, în frunte cu domnul Ponta, se duc la acele consultări de la Cotroceni? PNL a ales să nu meargă. Ce au simţit alţii în măsura în care în Parlament s-a întâmplat să iasă un partid din sală şi să rămână altul la dezbateri? Cum se mai poate construi ceva în acest moment?
Crin Antonescu: Domnule Dumitrescu, asta cu ieşitul din sală...
Răzvan Dumitrescu: Dar asta cu dusul la Cotroceni cum sună?
Crin Antonescu: Vă spun imediat. În primul rând, că probabil în 80% din cazuri am ieşit din sală şi noi şi PSD sau am rămas în sală şi noi şi PSD. Asta cu întâlnirea de la Cotroceni v-o spun foarte sincer şi sunt un om sensibil la aceste nuanţe, nu a fost pentru mine în nici un fel un semn de întrebare. În nici un fel nu am avut tentaţia de a interpreta sau de a suspecta o apropiere nefirească între domnul Ponta şi domnul Băsescu. În primul rând pentru că domnul Ponta m-a informat în legătură cu faptul că se va duce la aceste consultări şi mi-a explicat şi motivul pentru care PSD consideră că e mai bine să se ducă şi în al doilea rând pentru că aveam toate motivele să nu văd în asta „o dare" a PSD cu Puterea. Ce au simţit alţii e o altă problemă şi în scurta discuţie pe care am avut-o eu, i-am şi spus domnului Ponta ceea ce domnia sa ştia, că va putea avea şi nişte reacţii din astea tocmai datorită tensiunii, frustrării care s-a aşezat în societatea românească. Dar mi se pare corect să spun că nu am avut nici un fel de emoţie.
Răzvan Dumitrescu: Dar apropo, dacă, să spunem că vine anul 2011, nu mai e mult, pleacă 2010, dacă vă invită Traian Băsescu, preşedintele României, la Cotroceni pe dumneavoastră, cei din Opoziţie în formula Ponta - Antonescu - Constantin, adică PSD-PNL-PC, vă duceţi?
Crin Antonescu: Să ne invite ca să ce?
Răzvan Dumitrescu: La discuţii, la consultări.
Crin Antonescu: Nu, domnule Dumitrescu. Am spus foarte clar că în momentul în care noi am luat decizia să nu îl mai consultăm sau să nu ne mai lăsăm consultaţi de domnul preşedinte Băsescu am avut nişte motive care nu s-au schimbat şi nu se vor schimba. Nu ţine de faptul că trebuie să vorbească la oră diferită că noi, Opoziţia, sau într-o sală diferită sau într-un loc - am văzut că domnul Băsescu chiar, într-un interviu, credea că eu am o problemă de loc, nu îmi place Palatul Cotroceni. Palatul Cotroceni e un loc cât se poate de onorabil, locul e bun. Interlocutorul nu e bun. Din punctul acesta de vedere eu nu înţeleg, sincer să fiu, dacă pornesc de la premisa bunelor intenţii multe comentarii ale unor analişti politici care discută în acest final de an şi deplâng incapacitatea de dialog a Opoziţiei, faptul că există o ruptură radicală. Păi, despre ce să mai dialoghez eu cu domnul Traian Băsescu? Despre cum împart ei banii publici? Despre ce au făcut cu tot ceea ce înseamnă structura de administraţie a României? Despre cum au politizat neruşinat şi omul acela de la Hunedoara, involuntar, mărturisea despre cam cum se fac lucrurile în mic şi mare? Despre ce ar trebui sau aş putea să discut eu cu domnul Băsescu? La ce ar trebui noi, cei din Opoziţie, să ne arătăm mai înţelegători, mai maleabili? La faptul că milioane de oameni sunt batjocoriţi şi chinuiţi pur şi simplu ca să aibă ei ce fura mai mult? Pur şi simplu ca să-şi închipuie domnul Boc, într-un soi de desprindere de realitate, ca să fiu elegant, că face reformă într-o ţară care se degradează de la o zi la alta? Nu avem Opoziţia ce să mai amenajăm şi ce să mai negociem. Vă aduc aminte că la un moment dat am spus, bun, nu discutăm cu preşedintele. Dar putem să discutăm, dacă tot se vorbea despre dialog, haideţi să discutăm, să ne întâlnim totuşi partidele să vorbim despre guvernare, despre ce i se întâmplă României, despre ce ni se întâmplă tuturor. Şi domnul Boc nu a vrut să vină să răspundă acelei invitaţii. M-a invitat în contrapartidă la guvern. Nici eu nu m-am dus. Până aici e foarte bine. Dar UDMR, care anunţase că vine să discutăm, minorităţile naţionale, cele premiate acum, că totuşi oarecum pe Moş Crăciun a făcut-o domnul Boc, anunţaseră că vin? Păi cine le-a interzis să nu mai vină? Despre ce dialog vorbim noi? Nu ne ducem nici de mână cu domnul Ponta, nici de mână cu domnul Daniel Constantin.
Răzvan Dumitrescu: Aţi pomenit de invitaţia care aţi adresat-o PD-L. PD-L are un congres în 2011. Speraţi ceva de la acest congres? Speraţi o schimbare de natură a vă face pe dumneavoastră, cei de la PNL, să luaţi în calcul foarte serios PD-L ca partid partener de discuţie şi poate mai mult decât atât?
Crin Antonescu: Nu, nu sper nimic, dar teoretic s-ar putea întâmpla ceva.
Răzvan Dumitrescu: Ce, în opinia dumneavoastră?
Crin Antonescu: E o variantă pur teoretică, nu sper nimic. Subliniez, s-ar putea şi ar fi extrem de interesant pentru noi dacă acolo, la baza partidului, cea care e reprezentată la un congres, ar veni şi ar spune şi ar acţiona în consecinţă, dar până acum noi am sprijinit şi ne-am sprijinit pe un om, mă refer la Traian Băsescu, şi am călcat toate promisiunile şi am făcut rău României, ducând România în faliment economic, instituţional din punctul de vedere al politicii externe, avem cel mai prost guvern, noi, PD-L, am generat cel mai prost guvern din istoria României, ne e ruşine cu el. Şi mai avem, de asemenea, ceva foarte rău ce au făcut mai marii noştri. Şi anume s-au înfruptat ei şi clientela lor din puţinii bani publici ai acestei ţări într-o măsură mai neruşinată ca oricare alţii. Ia să îi dăm jos noi şi să venim cu nişte oameni care încearcă să deschidă dialogul cu forţele politice care cred că România poate fi guvernată cinstit, că România poate să iasă din această criză, că în România politica înseamnă şi altceva decât...
Răzvan Dumitrescu: Le-aţi scris discursul acum.
Crin Antonescu: Nu, nu le-am scris nici un discurs. Dar asta s-ar putea întâmpla pentru ca noi să fim interesaţi şi, într-adevăr, de a doua zi să deschidem un dialog cu PD-L.
Răzvan Dumitrescu: Dar dacă la congres, e o ipoteză, câştigă Vasile Blaga, ar fi un partener de dialog mai bun decât Emil Boc şi cei care conduc acum partidul?
Crin Antonescu: Vasile Blaga, în sine, cu tot respectul, nu este o instituţie. Nu prezintă în sine nici garanţii, nici altceva. Vasile Blaga e un om de la care te poţi aştepta de la ceva mai mult decât de la alţii, e un om care s-a comportat ceva mai civilizat şi, probabil, mai corect decât alţii, asta am spus întotdeauna. Dacă Vasile Blaga pune capăt la tot ce a însemnat până acum politica PD-L şi spune, evident, nu cu cuvintele mele, dar spune astfel de lucruri, sigur că e un partener foarte interesant. Nu se va întâmpla aşa. Din păcate pentru Vasile Blaga, pentru PD-L şi pentru noi toţi.
Răzvan Dumitrescu: O să revenim după o scurtă pauză, rămâneţi cu noi, continuăm discuţia cu domnul Crin Antonescu, preşedinte PNL. Ne-am întors în direct la „Subiectiv", domnul Crin Antonescu, preşedintele PNL invitatul nostru. Am vorbit despre construcţia aceasta pe care doriţi să o faceţi în 2011, Opoziţia, ca să daţi jos de la putere tandemul ăsta Băsescu - Boc. Dar vreau să vă întreb aşa, cum vedeţi un proiect pe care l-a propus domnul Ponta? Şi anume, candidat PNL la prezidenţiale în persoana dumneavoastră şi premier PSD sprijinit de PNL? Deci dumneavoastră să fiţi preşedinte, ei să dea premierul?
Crin Antonescu: Domnule Dumitrescu, eu nu mă aflu deloc, aşa cum titraţi „Între PD-L şi PSD". Absolut deloc! V-am spus că în legătură cu PD-L nu am nici o aşteptare, am deschis o posibilitate teoretică, dar e clar că ea nu se va întâmpla. Nu am nici o aşteptare de la congresul lor. Oamenii trebuie înlăturaţi. Asta nu se poate face decât împreună cu PSD. Ceea ce, la un moment dat, domnul Ponta a enunţat, este o ipoteză despre care eu am spus că nu mă interesează în acest moment, în sensul că eu nu construiesc acţiunea mea politică şi mai ales acţiunea PNL în raport cu funcţia de preşedinte al României sau cu gândul la ea. Sper din tot sufletul că şi domnul Ponta procedează la fel, fără să fie obsedat, şi sunt convins că nu e obsedat, de funcţia de prim-ministru. Este o ipoteză. Şi sigur că la un moment dat, dacă lucrurile ar ajunge acolo, va trebui să discutăm şi nimic nu exclude ipoteza unui prim-ministru care să fie susţinut de ambele partide, de toate trei şi de toate patru, dacă vă amintiţi de UDMR. Şi poate un candidat la preşedinţie în cazul în care avem de-a face cu alegeri mai devreme, de pildă, la anul, în urma unei suspendări pe care votul popular o consacră, a preşedintelui Băsescu de un candidat unic la preşedinţie al acestor forţe politice. O să discutăm, o să vedem cine e. Însă voiam să mai adaug un lucru, foarte repede. Şi anume că eu am dat aici varianta care este de sperat cu UDMR.
Răzvan Dumitrescu: Mulţumesc, a fost domnul Crin Antonescu alături de noi, preşedintele PNL, ne revedem mâine la „Subiectiv".
